Capacul

A vota la noi e ca masturbarea unui copil de 13 ani.
Suflet, munca, asteptari si la final cautarea unui prosop pentru stergerea rusinii neasteptate.
Declaratii la final? Placere naiva si bolnav-orgiastica.
Absenti nevalidati de la alegeri? DA. Cine? Jumate-tara ... Un act de doi se face doar cu unu.
Rusinea e impachetata uneori in chilotii de bumbac luati de pe taraba de bunici ce n-au altceva decit intentia de la mos Nicolae.
Bunicii aia au pus din nou ciocolata/nuiele in ghetele nepotilor lor. Ei au votat cam toti.
Mersi de campanie ne-am distrat ... da tot cu o hierogamie ieftina am ramas!
Salut.
P.S. Sper ca electoratul meu nu se supara.

Saturna

Trebuie obligatoriu sa inchei trilogia.
Stiti... in vechea cultura elena... era o sarbatoare de trecere intre ani la care se organizau festivitati de o saptamina. Grecii luau un cersetor de pe strada si-l faceau lider, rege, duce, baron, marinar, marioneta (am ratat vreunul?). Dupa o saptamina de guvernare haotica si fara rost, fericitul era mai mult sau mai putin ucis (cam mai mult).
Democratia in Rominia preia multe din valorile elenismului deosebindu-se doar prin faptul ca noi il lasam mai mult pe cretin si nici nu-l ucidem. De-aici vorba aia cu ospitalitatea si bunatatea rominului. Sa dea Domnul cersetori cu educatie ca educati prin cerere avem cica 'j de mii.
Tot la film va-ndemn .

P.S. N-am mai ajuns de risu curcilor cu blogul ca ziua recunostintei a fost ieri . Exhibitionez pentru tine!

Nocturna

Ma roade.
Nu suna bine si e criticabil, caritabil, perturbabil. Iar ma ia.
E noapte si e tirziu... E atit de tirziu ca am prins finalul la "Dansez pentru tine". Ce-i trist in asta? Mai intrebi dupa ultima propozitie?
Mai trist e ca prefer sa platesc sa votez la astia decit sa ma duc sa votez gratis pentru aia.
E tirziu, mai e si ceata, si-astia nu mai danseaza de mult pentru noi.
Mai bine vedeti un film. IT'S OSCAR SEASON!

Electorala!

Ti-e rau? Mi-e rau!
Si mie.
Nu e de la mincarea de cantina, nici macar de la prognozele meteo facute doar pentru bucuresti.
E de la ei. Ii stim.
Au rupt in sfirsit o bariera de incredere acordata de un membru al comunitatii... Credeam ca se poate mai mult.

Mai mult, mai tirziu, sau la cit de repede ne baga astia in mormint..niciodata. Acum ma intorc la prietenii mei care conjuga verbe corect si pun virgule unde trebuie sa mai invat cite ceva.

Una aniversara

Mai am cam 4 ore pina fac 20 de ani. Desperate much?
Ginduri cretine, ce-ar fi putut sa fie, de ce sunt unde sunt si imi place cu adevarat unde cine cu cine de ce si cum sunt ?
Intrebari in ritm nevrotic raspunsuri in ritm trohaic. Troheul ma pune sa sper ca poate nu conteaza citi ani ai atita timp cit te simti bine. Aiurea.
O data cu virsta vin responsabilitati stupide, vine un comportament al celorlalti fata de tine si un ideal proiectat digital pe peretele fiecarei incaperi in care te afli. Dar ce se schimba defapt? Apelativul. Pensionara din troleu nu te mai apostrofeaza cu "alo, copilu'!" ci cu "alo, baiatu'!", degeaba ca tot iti cere locul...
Mintea tot aia iti e si visele la fel de neimplinite (dupa cum observati nu scriu pentru cei multumiti de locul in care se afla) sau la fel de neincercate.
O sa fac 20 de ani peste 235 de minute si ma deranjeaza ca nici nu am incercat sa numar minutele pina aici, ci doar de aici incolo.
Doar n-o sa ma opresc din apucatori doar pentru ca ma apropii mai mult de un buletin nou, nu? Habar nu am . O sa incerc sa aflu peste vreo 232 de minute.
20 de ani suna bine, dar uneori simte prost.
La multi ani!
Zeus....

Debila

Fiindca nu am scris mai nimic in ultima vreme m-am gindit sa revitalizez landscape-ul blogului cu un nou post.
Cit le mai pot numara pe degete e jenant, inca imi construiesc fanbase ... Daca e sa fie vorba de asa ceva.
Oricum, am o noua observatie. Asta e despre cit de pretentiosi si pretiosi suntem din cind in cind, unii permanent, desi daca e s-o luam in termenii pietei, suntem marfa trecuta. Va apuca vreodata o atitudine de superioritate fata de cei din jur? Hai ginditi-va-ti! Ca nu tre sa trimiteti sms la OTV, nu se cuantifica DA-urile .
M-apuca o inevitabila cam pe-acum. Cit de dispusi sa recunoastem cind ne purtam ca niste gunoiae de oameni? nu pe loc - ca nu ne cheama Tereza si nici canonizati n-om fi (daca puteti, succes) - ci retrospectiv. Nu-i prea buna inevitabila asta dar daca imi dati citeva zile de atentie, si mai adaugati putina rigoare, dispozitie buna la efort introspectiv si multa ignoranta fata de gainariile gramaticale pe care le fac, poate aflam ceva despre noi

Anul 2, II, anul al II-lea, sophomore year

Primul curs din prima zi din prima saptamina din... stai asa ... din al doilea an? N-are sens. De ce ai mentiona ca asa ceva a avut loc? E ceva firesc. Continua ce ai inceput nu tre sa aflam toti despre asta.
Insa adevarul e ca s-au schimbat cam multe. Te gasesti vorbind cu oameni pe care nu i-ai abordat deloc in anul anterior. Te intrebi unde-s altii si afli ca au renuntat, au inceput altceva, isi urmaresc visul sau pur si simplu nu si-au imaginat ca lucrurile vor sta cum au stat.
In termeni vagi putem discuta toata ziua cum a decurs anul I.
A fost aiurea. Neadaptare, rupere grea de liceu, sau prea usoara, conflicte cretine, o prostie de proportie care a durat 350 de zile. Hipioti, duri, artiste si straini pe care nu i-am inteles deci ii urim. Primul an a fost un cosmar. Nu stiai atunci dar acum e evident fiindca desi nu e grozav nici la inceput de an 2, tot pare mai bine decit a fost. A da, si mai e si adevarat pe de-asupra.
N-o luati de buna, amintiti-va, pregatiti-va, sau realizati de-acum.
Nu-i ce zic? Ok, oricum asta-i doar un blog.