Una aniversara

Mai am cam 4 ore pina fac 20 de ani. Desperate much?
Ginduri cretine, ce-ar fi putut sa fie, de ce sunt unde sunt si imi place cu adevarat unde cine cu cine de ce si cum sunt ?
Intrebari in ritm nevrotic raspunsuri in ritm trohaic. Troheul ma pune sa sper ca poate nu conteaza citi ani ai atita timp cit te simti bine. Aiurea.
O data cu virsta vin responsabilitati stupide, vine un comportament al celorlalti fata de tine si un ideal proiectat digital pe peretele fiecarei incaperi in care te afli. Dar ce se schimba defapt? Apelativul. Pensionara din troleu nu te mai apostrofeaza cu "alo, copilu'!" ci cu "alo, baiatu'!", degeaba ca tot iti cere locul...
Mintea tot aia iti e si visele la fel de neimplinite (dupa cum observati nu scriu pentru cei multumiti de locul in care se afla) sau la fel de neincercate.
O sa fac 20 de ani peste 235 de minute si ma deranjeaza ca nici nu am incercat sa numar minutele pina aici, ci doar de aici incolo.
Doar n-o sa ma opresc din apucatori doar pentru ca ma apropii mai mult de un buletin nou, nu? Habar nu am . O sa incerc sa aflu peste vreo 232 de minute.
20 de ani suna bine, dar uneori simte prost.
La multi ani!
Zeus....

Debila

Fiindca nu am scris mai nimic in ultima vreme m-am gindit sa revitalizez landscape-ul blogului cu un nou post.
Cit le mai pot numara pe degete e jenant, inca imi construiesc fanbase ... Daca e sa fie vorba de asa ceva.
Oricum, am o noua observatie. Asta e despre cit de pretentiosi si pretiosi suntem din cind in cind, unii permanent, desi daca e s-o luam in termenii pietei, suntem marfa trecuta. Va apuca vreodata o atitudine de superioritate fata de cei din jur? Hai ginditi-va-ti! Ca nu tre sa trimiteti sms la OTV, nu se cuantifica DA-urile .
M-apuca o inevitabila cam pe-acum. Cit de dispusi sa recunoastem cind ne purtam ca niste gunoiae de oameni? nu pe loc - ca nu ne cheama Tereza si nici canonizati n-om fi (daca puteti, succes) - ci retrospectiv. Nu-i prea buna inevitabila asta dar daca imi dati citeva zile de atentie, si mai adaugati putina rigoare, dispozitie buna la efort introspectiv si multa ignoranta fata de gainariile gramaticale pe care le fac, poate aflam ceva despre noi

Anul 2, II, anul al II-lea, sophomore year

Primul curs din prima zi din prima saptamina din... stai asa ... din al doilea an? N-are sens. De ce ai mentiona ca asa ceva a avut loc? E ceva firesc. Continua ce ai inceput nu tre sa aflam toti despre asta.
Insa adevarul e ca s-au schimbat cam multe. Te gasesti vorbind cu oameni pe care nu i-ai abordat deloc in anul anterior. Te intrebi unde-s altii si afli ca au renuntat, au inceput altceva, isi urmaresc visul sau pur si simplu nu si-au imaginat ca lucrurile vor sta cum au stat.
In termeni vagi putem discuta toata ziua cum a decurs anul I.
A fost aiurea. Neadaptare, rupere grea de liceu, sau prea usoara, conflicte cretine, o prostie de proportie care a durat 350 de zile. Hipioti, duri, artiste si straini pe care nu i-am inteles deci ii urim. Primul an a fost un cosmar. Nu stiai atunci dar acum e evident fiindca desi nu e grozav nici la inceput de an 2, tot pare mai bine decit a fost. A da, si mai e si adevarat pe de-asupra.
N-o luati de buna, amintiti-va, pregatiti-va, sau realizati de-acum.
Nu-i ce zic? Ok, oricum asta-i doar un blog.

Inca una adica 4 in total.

Weekenduri

Vineri, ziua de blog nr. 2. A treia chestie postata.
Weekendurile-s ca fluturii. Sint frumoase si dureaza trei zile.
Cind spuneam ca o sa incerc sa evit blogarelile tipice nu ma asteptam sa fiu atit de aproape de a ma lepada de parerea mea. Ma apropii periculos de mult de ce urasc... macar nu am zis nimic de meciurile din Europa League, nu?
Incerc sa-mi repar sistemul de valori, axiologiza-v-as!
Urmeaza ceva film, nu stiu ce-o sa vad, aflu intr-o ora . Sper sa va fie de folos sau macar sa va schimbati statusurile din "out! busy dnd " in "film" macar o data weekendul asta. Daca reusesc blogul are sens, daca nu ... oricum am inceput spunind ca nu-mi place deci sunt acoperit nu? cam ca Talleyrand.

Tombstone

Singura creatie demna de mentionat a lui George Cosmatos (pe linga hitul local First Blood II, aka Rambo 2) Tombstone e cronica cunoscutului justitiar american Wyatt Earp. Stilul neobisnuit de cu picioarele pe pamint si realist al naratiunii ajuta la stabilirea cadrului pentru o pistolareala demna de mitul pe care l-a generat. OK Corral, desi e punctul central al filmului, destinatia catre care fiecare fir narativ graviteaza si din care tot ce ii urmeaza e generat pare sa paleasca in contrast cu lupta lui Earp, interpretat de un Kurt Russell urmarit de stigmatul eroului de actiune si aici, om care incearca sa ignore impunerea legilor care l-au guvernat ca persoana pina in al doilea act al filmului.
Sustinut de o distributie relativ uniforma din care s-ar remarca Val Kilmer (in rolul tuberculoticului Doc Holliday) in cel mai bun caz, castingul e realizat pentru a evidentia conflictul interior (if any) al personajului principal. Stigmatul ajuta ca in multe alte filme care apeleaza la natura "intunecata" (cuvint inevitabil in orice film credibil din ziua de azi...)
Se lucreaza intr-un stil usor atipic, o lipsa de adecvare care, voluntara sau nu ajuta la stabilirea unui raport de empatie intre privitor si subiect.

Tombstone, 1993
Regia : George P. Cosmatos
Gen: Western
Citat demn de mentionat : "I'm your Huckelberry"

Incerc cu disperare sa nu divulg nimic din actiunea filmului, e o recomandare nu un synopsis, daca ma prindeti, nu ezitati sa subliniati prin comentarii de tipul "Ba poate voiam sa vad filmu si tu mi-ai zis ca aia doi se casatoresc"... semnalati-le si le sterg. Daca nu aveti inspiratie uitati-va la romanian profanity pe wikipedia

Intro

Nu-mi plac blogurile si pace! De-aia mi-am facut si eu unul, ca sa pot blogui despre faptul ca nu-mi plac blogurile ?! Soc si groaza. Eu o numesc plictiseala. Sunt mii de posibilitati prin care poti spune ce vrei. Asta e cea mai simpla. Redactezi ceva, postezi, pui un link si iti arunci ideile in eter. Toate astea pina pica netu, dupa care te apuca nebuneala. Tipic, simplu, cretin, nu-mi place, dar o fac, sau imi place da n-am recunoscut-o timp de ani de zile. Am ris de toti bloggerii pe care i-am cunoscut, am jurat ca nu-mi fac unul, si-acum sunt fortat catre clisee apologetice (exact pentru formulari d-astea urasc blogurile).
Asta inseamna ca vreau sa nu-mi fie citit blogul? Dimpotriva. Periodic voi mai debita prostii despre cum urasc blogul, sau raspunsuri la comentarii cum ca nu scriu cu diacritice. Dar majoritatea timpului va fi dedicata recenziilor de film, recomandarilor de carte si teatru (pe cit posibil) si a altor pareri complet neautorizate.
Si-acum ...pauza... trebuie sa trec peste socul ideii ca am un blog....